Blogul unui Liberal de Stanga: Speranta, de Ziua Nationala

Anul trecut am ignorat deliberat Ziua Nationala. Nu aveam ce sarbatori, pentru ca, intr-un fel, murise speranta. Poate am fost nedrept. Poate am fost deplasat. Sau poate am avut dreptate sa nu sarbatoresc. Anul asta exista o speranta de mai bine.
Cred ca v-ati convins ca nu sunt nici naiv, si nici nu dau pe afara de optimism. Sunt cat se poate de realist, si de cinic, pana la urma. De aceea cand spun ca mai exista speranta, chiar cred asta. Orice schimbare, orice alternanta la guvernare este un motiv de speranta. Si noi ne pregatim de o mare schimbare politica. Chiar daca oamenii propusi de USL ni se par cam la fel cu aceia ai ARD, tocmai existenta USL imi ofera motiv de speranta.
Sa ma explic: USL este o constructie care functioneaza dupa niste principii care ar trebui sa conduca orice guvernare democratca. Partenerii se respecta, negociaza, dialogheaza, isi rezolva conflictele in mod civilizat, pana la urma. Spre deosebire de CDR, un exemplu de constructie politica, USL consuma cea mai multa energie pentru guvernare, si aproape deloc pentru a-si mentine coerenta si integritatea. In al doilea rand PSD, PNL si PC nu sunt, oricum ai lua-o, incompatibile, ca ideologii si proiecte politice. Pot functiona fara prea mari compromisuri, si daca se vor desparti, decizia va fi una comuna, si nu o toana, gen basescu, in perioada CDR.
Proiectul "Romania puternica" este suficient de ancorat in realitate, si rezoneaza cu agenda publica. Sa stti ca este un merit! Constrangerile celor doi ani de foc, care urmeaza, ani de foc nu doar in plan economic, ci si social, va obliga noua guvernare sa fie unita, solidara. Factorul "basescu" va fi pe post de liant. Desi basescu va trebui sa se abtina de la orice confruntare cu Guvernul si cu majoritatea parlamentara. Un dusman comun nu strica nici unei astfel de construictii politice. Dupa ce basescu va fi obligat sa reintre in cadrul constitutional, dupa 9 decembrie, lucrurile se vor calma, cat pot fi ele de calme intr-o tara in care isteria si absurdul sunt la ele acasa.
Dupa cum vad eu lucrurile, se poate spera. Cu atat mai mult cu cat se naste si o noua societate civila, care vrea sa-si ia in serios rolul de contra-putere, si pana acum pare sa se tina departe de partizanatul politic cretin. Pentru multi romani civismul incepe sa capete sens si continut.
La multi ani, Romania!