Ma magulesc la infinit comentariile fie pozitive, fie si negative ale celor care citesc articolele din "Replica" de Constanta. Chiar si atunci cand comentariile sunt rautacioase sau sunt urmare a unor frustrari ale celor carora le-au fost descoperite slabiciunile, nu pot decat sa ma bucur. Inseamna ca ne citesc si ne dau importanta, desi spun contrariul. Sau chiar daca o spun, o fac ironic: "Bine ca mai citesc si eu Replica sa aflu ce se intampla in partid la mine" - mi-a zis cineva. Nu spun insa cine, caci mi-e drag, chiar daca are iesiri razgaiate uneori, sau ma ia de la 11 metri - ca asa-i in tenis... Ma incant si ma intarat sa vad politicieni agitati. Ba atenti sa nu-i atinga un strop de cerneala de prin paginile ziarelor, ba sapand la temelia adversarilor, ba punand la cale, acum, in al treisprezecelea ceas, proiecte pentru comunitatea ignorata in 2005, 2005-2006, 2006-2007. Iata-i acum in toata splendoarea lor: sunt cei mai buni prieteni ai semenilor, ai ziaristilor, ai camerelor de luat vederi atunci cand spun ceva "pretios". De acord cu tot ce spuneti, domnilor, sunteti pretiosi, extraordinari, de vis, adevarati, super-mega-extra sinceri... ma scuzati ca lesin de ras! Ras-plans, ca dupa alegeri ori voi, ori ceilalti veti avea "treaba". Vorba vine "treaba", de fapt veti uita sa fiti prietenii semenilor, ca doar fie v-ati atins obiectivul, fie ba, si-atunci ce mai conteaza sa va agitati? In stil sado-maso insa, putem acum sa va urmarim schimonoselile, sa va lasam sa va chinuiti talentele oratorice, sa va demonstrati veleitatile de Sherlock Holmesi care descopera cat de infractori sunt adversarii politici. Cu drag, voua, candidatilor, va spun ca dintr-o suta sunteti si zece buni. Nu exista insa aparat de testat bunele intentii ale celor care promit, asa ca soarta lor este, in sinea mea, pecetluita de semne de intrebare. Pentru unii mai mici, pentru altii mai mari, ca, de, fiecare dintre noi avem slabiciunile noastre. Iar eu imi recunosc slabiciunile. Sunt multe. Incepand cu... uite, na, ca nu spun cine!